duminică, 23 august 2009

My first letter to you

Carpe diem quam minimum credula postero!
Tu, Dragonfly, cu siguranta stii ca tot ce avem este prezentul. Trecutul, cu lacrimile lui, cu tot, este trecut. Viitorul depinde de noi si in egala masura si de destin. Prezentul este tot ce avem. Traieste-ti fericirea si lasa la o parte orice gand. Nu trebuie sa te simti vinovata pentru nimic, pentru ca e dreptul tau sa fii fericita.
Si imi doresc sa reusesti sa treci peste nefericiri, peste raurile de lacrimi care au spalat neincrederea si neputinta. Sa te trezesti intr-o zi victoriosa si increzatoare, sa iti fie sufletul cu o palma mai adanc si plin de intelesuri, si chipul senin. Poate nu stii cum iti va fi, cine iti va fi...Si nu pot sa iti doresc decat sa iti fie sufletul doar zambet. Si sa poti si tu sa iti reciti cat mai curand, ca in versurile:

" Nimeni si nimic nu ma poate opri, la ora cinci dupa masa,
Cand lumina e alba si-n magazii toamna miroase a praf adormit,
In iarba sa pun un pantof cu sireturi subtiri de matasa,
Asteptand sa se umple cu flori, si sa fiu fericit..." (E. Brumaru).